Versiune consolidată neoficială realizată de www.achizitii-publice.eu

CAPITOLUL VIII
Contracte sectoriale

SECŢIUNEA 1
Activităţi relevante

PARAGRAFUL 1
Domeniu de aplicare

Art. 229. – (1) Dispoziţiile cap. I-VI sunt aplicabile contractelor sectoriale în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), prin contract sectorial se înţelege contractul de achiziţie publică care se atribuie în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică:

a)     apă;

b)     energie;

c)     transport;

d)     poştă.

Art. 230. – Autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui un contract sectorial destinat efectuării mai multor activităţi relevante, în conformitate cu regulile aplicabile activităţii căreia îi este destinat în principal.

Art. 231. – (1) În cazul în care autoritatea contractantă care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 8 lit. a)-c) atribuie un contract de achiziţie publică destinat mai multor tipuri de activităţi, dintre care cel puţin una este activitate relevantă, iar o altă activitate intră sub incidenţa prevederilor de la cap. I-VI şi, în mod obiectiv, este imposibil să se determine cărei activităţi îi este destinat în principal contractul în cauză, atunci autoritatea contractantă nu are dreptul de a încadra contractul respectiv în categoria contractelor sectoriale, având obligaţia de a respecta prevederile de la cap. I-VI.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 8 lit. a)-c) atribuie un contract de achiziţie publică destinat mai multor tipuri de activităţi, dintre care cel puţin una este activitate relevantă, iar o altă activitate nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi, în mod obiectiv, este imposibil să se determine cărei activităţi îi este destinat în principal contractul în cauză, atunci autoritatea contractantă are obligaţia de a încadra contractul respectiv în categoria contractelor sectoriale.

(3) În cazul în care autoritatea contractantă care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 8 lit. d) sau e) atribuie un contract de achiziţie publică destinat mai multor tipuri de activităţi, dintre care cel puţin una este activitate relevantă, şi, în mod obiectiv, este imposibil să se determine cărei activităţi îi este destinat în principal contractul în cauză, atunci aceasta are obligaţia de a încadra contractul respectiv în categoria contractelor sectoriale.

PARAGRAFUL 2
Apă

Art. 232. – Sunt considerate activităţi relevante în sectorul de utilitate publică prevăzut la art. 229 alin. (2) lit. a) următoarele:

a)     punerea la dispoziţie sau exploatarea de reţele fixe destinate să asigure, în beneficiul publicului, servicii de producţie, transport sau distribuţie de apă potabilă;

b)     furnizarea de apă potabilă unor reţele de natura celor prevăzute la lit. a).

Art. 233. – Autoritatea contractantă care efectuează una dintre activităţile prevăzute la art. 232 are obligaţia de a respecta prevederile prezentului capitol şi atunci când atribuie un contract sau organizează un concurs de soluţii care este în legătură:

a)     cu proiecte de tehnologie hidraulică, irigaţii sau ameliorare a solului, dacă volumul de apă utilizat pentru furnizarea de apă potabilă reprezintă mai mult de 20% din volumul total de apă pus la dispoziţie prin astfel de proiecte ori prin instalaţiile de irigare ori drenaj; sau

b)     cu evacuarea sau tratarea apelor uzate.

Art. 234. – Furnizarea apei potabile către reţelele publice de o autoritate contractantă din categoria celor definite la art. 8 lit. d) sau e) nu se consideră activitate relevantă în sensul art. 232, dacă se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a)     furnizorul produce apă potabilă al cărei consum este necesar în scopul efectuării unei alte activităţi decât cele considerate de prezenta ordonanţă de urgenţă ca fiind activităţi relevante;

b)     furnizarea de apă potabilă către reţelele publice depinde doar de consumul propriu al furnizorului, iar cantitatea furnizată reţelelor respective nu depăşeşte 30% din producţia totală de apă potabilă a acestuia, avându-se în vedere media ultimilor 3 ani, inclusiv anul în curs.

PARAGRAFUL 3
Energie

Art. 235. – Sunt considerate activităţi relevante în sectorul de utilitate publică prevăzut la art. 229 alin. (2) lit. b) următoarele:

a)     punerea la dispoziţie sau exploatarea de reţele fixe destinate să asigure, în beneficiul publicului, servicii de producţie, transport sau distribuţie de combustibili gazoşi, energie termică sau energie electrică;

b)     livrarea de combustibili gazoşi, energie termică sau energie electrică prin reţele de natura celor prevăzute la lit. a).[1]

Art. 236. – Livrarea combustibililor gazoşi sau a energiei termice prin reţelele publice de o autoritate contractantă din categoria celor definite la art. 8 lit. d) sau e) nu se consideră activitate relevantă în sensul art. 235, dacă se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:[2]

a) operatorul economic produce energia termică sau combustibilii gazoşi ca o consecinţă inevitabilă a unei alte activităţi decât cele considerate de prezenta ordonanţă de urgenţă ca fiind activităţi relevante;

b) livrarea de combustibili gazoşi sau de energie termică prin reţelele publice este făcută numai cu scopul de a exploata în mod economic această producţie, iar cifra de afaceri rezultată din alimentarea reţelelor respective nu depăşeşte 20% din cifra de afaceri totală realizată, avându-se în vedere media ultimilor 3 ani, inclusiv anul în curs.

Art. 237. – Livrarea energiei electrice prin reţelele publice de o autoritate contractantă din categoria celor definite la art. 8 lit. d) sau e) nu se consideră activitate relevantă în sensul art. 235, dacă se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:[3]

a) operatorul economic produce energia electrică în scopul efectuării unei alte activităţi decât cele considerate de prezenta ordonanţă de urgenţă ca fiind activităţi relevante;

b) livrarea de energie electrică prin reţelele publice depinde doar de consumul propriu al operatorului economic, iar cantitatea transportată prin reţelele respective nu depăşeşte 30% din producţia totală de energie electrică a acestuia, avându-se în vedere media ultimilor 3 ani, inclusiv anul în curs.

PARAGRAFUL 4
Transport

Art. 238. – (1) Este considerată activitate relevantă în sectorul de utilitate publică prevăzut la art. 229 alin. (2) lit. c) punerea la dispoziţie sau exploatarea de reţele destinate să asigure, în beneficiul publicului, servicii de transport pe calea ferată şi servicii de transport terestru de călători, pe bază de grafic, cum ar fi transportul în comun cu autobuze, tramvaie, metrou, troleibuze sau transport pe cablu.[4]

(2) În sensul prevederilor alin. (1), se consideră că există o reţea pentru prestarea serviciilor de transport, în cazul în care condiţiile de operare – care pot viza rutele ce urmează a fi deservite, capacitatea de transport care urmează să fie asigurată sau frecvenţa serviciului – sunt prestabilite de o autoritate competentă.

Art. 239. – Prestarea de servicii de transport efectuate cu autobuze nu este considerată activitate relevantă în cazul în care şi alţi operatori economici au dreptul să presteze acelaşi tip de servicii, în aceeaşi zonă geografică şi în aceleaşi condiţii ca şi autorităţile contractante.[5]

PARAGRAFUL 5
Poştă

Art. 240. – (1) Este considerată activitate relevantă în sectorul de utilitate publică prevăzut la art. 229 alin. (2) lit. d) prestarea următoarelor servicii:

a)     servicii poştale, indiferent dacă sunt sau nu rezervate în sensul prevederilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 642/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv serviciile constând în colectarea, sortarea, transportul şi livrarea la destinatari a trimiterilor poştale – corespondenţă, cărţi, cataloage, ziare, periodice, colete poştale conţinând bunuri cu sau fără valoare comercială – indiferent de greutate;

b)     servicii de gestiune a serviciilor de curierat, respectiv serviciile care preced şi urmează expedierii;

c)     servicii cu valoare adăugată în legătură cu poşta electronică şi furnizate integral prin mijloace electronice, inclusiv transmiterea securizată prin mijloace electronice a documentelor codificate, servicii de gestiune a adreselor şi transmiterea prin poşta electronică recomandată;

d)     servicii privind trimiterile poştale neincluse la lit. a), cum ar fi publicitatea directă prin corespondenţă, care nu poartă adresă;

e)     servicii financiar-poştale, de natura celor prevăzute în categoria 6 din anexa nr. 2A şi în art. 13 lit. d), care includ, în principal, mandatele poştale şi transferurile pe bază de conturi curente poştale;

f)       servicii filatelice;

g)     servicii logistice, care combină livrarea şi/sau depozitarea cu alte funcţiuni decât cele poştale.

(2) Prestarea serviciilor prevăzute la alin. (1) lit. b)-g) intră în categoria activităţilor relevante numai dacă persoana în cauză prestează şi servicii poştale în sensul prevederilor alin. (1) lit. a) şi numai dacă activitatea de servicii poştale nu este direct expusă concurenţei conform prevederilor art. 248.

PARAGRAFUL 6
Alte activităţi relevante

Art. 241. – (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă se consideră activităţi relevante şi acele activităţi care presupun exploatarea unui areal geografic în scopul:[6]

a) prospectării sau extracţiei de petrol brut, gaze naturale, cărbuni sau alţi combustibili solizi;

b) punerii la dispoziţia transportatorilor care operează pe căi aeriene, maritime sau fluviale a aeroporturilor, a porturilor maritime/fluviale sau a altor terminale de reţea de transport.

(2) Contractele atribuite în scopul efectuării activităţilor relevante prevăzute la alin. (1) sunt considerate contracte sectoriale.[7]

SECŢIUNEA a 2-a
Excepţii specifice

Art. 242. – Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică pentru contractele sectoriale care sunt atribuite cu scopul de a se achiziţiona:

a)     produse care urmează să fie revândute sau închiriate unor terţe părţi, în condiţiile în care autoritatea contractantă nu beneficiază de un drept special sau exclusiv în acest sens, iar alte persoane au şi ele dreptul de a vinde sau de a închiria produse similare în aceleaşi condiţii ca şi autoritatea contractantă;

b)     produse, servicii sau lucrări destinate efectuării unor activităţi relevante într-un stat terţ Uniunii Europene, în condiţiile în care în efectuarea respectivelor activităţi nu intervine utilizarea fizică a unei reţele sau a unui areal geografic din Comunitatea Europeană.

Art. 243. – Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică pentru contractele atribuite de către autoritatea contractantă care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 8 lit. d) sau e) şi care au ca obiect achiziţia de produse, servicii sau lucrări destinate desfăşurării altor activităţi decât activităţile relevante.

Art. 244. – Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică pentru contractul care are ca obiect cumpărarea de apă, dacă acesta este atribuit de o autoritate contractantă care efectuează activităţi relevante de natura celor prevăzute la art. 232.

Art. 245. – Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică pentru contractul care are ca obiect cumpărarea de energie, de produse energetice ale industriei extractive sau de alţi combustibili destinaţi producţiei de energie, dacă acesta este atribuit de o autoritate contractantă care efectuează activităţi de natura celor prevăzute la art. 235 şi art. 241 lit. a).[8]

Art. 246. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică pentru atribuirea contractului sectorial:

a)     de către o autoritate contractantă unei întreprinderi afiliate acesteia;

b)     de către o asociere de mai multe autorităţi contractante, formată exclusiv cu scopul de a derula o activitate relevantă, unei întreprinderi afiliate la una dintre autorităţile contractante respective.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile:[9]

a) în cazul unui contract de furnizare, numai dacă cel puţin 80% din cifra medie de afaceri în domeniul furnizării de produse, din ultimii 3 ani, a întreprinderii afiliate provine din furnizarea de astfel de produse pentru întreprinderile cu care este afiliată;

b) în cazul unui contract de servicii, numai dacă cel puţin 80% din cifra medie de afaceri în domeniul serviciilor, din ultimii 3 ani, a întreprinderii afiliate provine din prestarea de astfel de servicii pentru întreprinderile cu care este afiliată;

c) în cazul unui contract de lucrări, numai dacă cel puţin 80% din cifra medie de afaceri în domeniul lucrărilor, din ultimii 3 ani, a întreprinderii afiliate provine din execuţia de astfel de lucrări pentru întreprinderile cu care este afiliată.

(3) În sensul prevederilor alin. (1) şi (2), întreprinderea afiliată reprezintă orice persoană care desfăşoară activităţi economice şi care intră, în conformitate cu prevederile legale referitoare la consolidarea conturilor, în perimetrul de consolidare al autorităţii contractante sau orice persoană care desfăşoară activităţi economice şi care se află în oricare din următoarele situaţii:

a) autoritatea contractantă exercită, direct sau indirect, o influenţă dominantă asupra sa;

b) exercită, direct sau indirect, o influenţă dominantă asupra unei autorităţi contractante;

c) împreună cu autoritatea contractantă, se află, direct sau indirect, sub influenţa dominantă a unei alte persoane care desfăşoară activităţi economice. Pentru noţiunea de influenţă dominantă, prevederile art. 3 lit. m) se aplică în mod corespunzător.[10]

(4) În cazul în care, în funcţie de data la care o întreprindere afiliată a fost înfiinţată sau şi-a început activitatea, cifra de afaceri nu este disponibilă pentru ultimii 3 ani, este suficient ca întreprinderea să arate că cifra de afaceri prevăzută la alin. (2) lit. a), b) sau c) este credibilă, acest lucru demonstrându-se pe baza unui plan de afaceri.[11]

(5) În cazul în care mai mult de o întreprindere afiliată la autoritatea contractantă furnizează servicii, produse sau lucrări similare, procentajele prevăzute la alin. (2) se calculează luând în considerare cifra totală de afaceri care rezultă din furnizarea de produse, prestarea de servicii sau, după caz, execuţia de lucrări, de către respectivele întreprinderi afiliate.[12]

Art. 247. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică pentru atribuirea contractului sectorial:

a)     de către o asociere de mai multe autorităţi contractante, formată exclusiv cu scopul de a derula o activitate relevantă, uneia dintre autorităţile contractante respective;

b)     de către o autoritate contractantă unei asocieri de autorităţi contractante din care ea însăşi face parte şi care a fost formată exclusiv cu scopul de a derula o activitate relevantă.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile numai dacă asocierea a fost înfiinţată pentru efectuarea activităţii relevante pe o perioadă de cel puţin 3 ani, iar instrumentul juridic prin care s-a înfiinţat asocierea prevede că autorităţile contractante în cauză vor face parte din asocierea respectivă pentru o perioadă cel puţin egală cu cea menţionată.

Art. 248. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică pentru atribuirea contractelor sectoriale în cazul în care activitatea relevantă pentru care sunt destinate este expusă direct concurenţei pe o piaţă la care accesul nu este restricţionat.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), constatarea faptului că o anumită activitate relevantă este sau nu expusă direct concurenţei se stabileşte de către Comisia Europeană pe baza unei notificări/cereri formulate în acest sens de autoritatea contractantă interesată, care va cuprinde toate informaţiile necesare pentru adoptarea unei decizii pertinente în legătură cu situaţia existentă.

(3) Procedura specifică pentru elaborarea şi transmiterea notificării/cererii prevăzute la alin. (2) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Art. 249. – Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice orice informaţii pe care aceasta le solicită cu privire la contractele pentru care s-au considerat aplicabile prevederile art. 242 şi 243, precum şi ale art. 246 şi 247.

SECŢIUNEA a 3-a
Reguli specifice de atribuire a contractelor sectoriale

Art. 250. – (1) Procedurile de atribuire a contractelor sectoriale sunt:

a)     licitaţia deschisă;

b)     licitaţia restrânsă;

c)     negocierea cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;

d)     negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;

e)     cererea de oferte.

(2) Prevederile art. 18 alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul atribuirii contractelor sectoriale.

(3) În vederea atribuirii contractelor sectoriale, autoritatea contractantă poate utiliza şi modalităţile speciale de atribuire prevăzute la cap. IV, cu respectarea prevederilor prezentei secţiuni.[13]

Art. 251. – (1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui contractul sectorial, de regulă, prin aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă sau negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autoritatea contractantă are dreptul de a aplica celelalte proceduri prevăzute la art. 250 alin. (1), după caz, numai în circumstanţele specifice prevăzute la art. 252 sau 124.

Art. 252. – Pentru atribuirea contractului sectorial, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai în următoarele cazuri:

a) atunci când, în urma aplicării licitaţiei deschise, licitaţiei restrânse sau negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte, nu a fost prezentată nicio ofertă sau au fost prezentate numai oferte necorespunzătoare datorită faptului că acestea sunt complet irelevante în raport cu obiectul contractului. Aplicarea procedurii de negociere în acest caz este posibilă numai după anularea procedurii iniţiale şi numai dacă cerinţele iniţiale prevăzute în documentaţia de atribuire nu sunt modificate substanţial;[14]

b) atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecţia unor drepturi de exclusivitate, contractul de achiziţie publică poate fi atribuit numai unui anumit operator economic;

c) ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;[15]

d) atunci când contractul care urmează să fie atribuit este destinat exclusiv în scopul cercetării ştiinţifice, experimentării, studiilor sau dezvoltării tehnologice şi numai dacă acesta nu este destinat obţinerii unui profit şi nici acoperirii costurilor aferente, iar atribuirea să nu afecteze atribuirea ulterioară pe baze concurenţiale a contractelor subsecvente care sunt destinate îndeplinirii scopului propus;

e) atunci când este necesară achiziţionarea de la furnizorul iniţial a unor cantităţi suplimentare de produse destinate înlocuirii parţiale sau extinderii echipamentelor/instalaţiilor livrate anterior şi numai dacă schimbarea furnizorului iniţial ar pune autoritatea contractantă în situaţia de a achiziţiona produse care, datorită caracteristicilor tehnice diferite de cele deja existente, determină incompatibilităţi sau dificultăţi tehnice disproporţionate de operare şi întreţinere;

f) pentru achiziţionarea de materii prime cotate la bursele de mărfuri, achiziţia acestora realizându-se ca urmare a tranzacţiilor de pe piaţa la disponibil.[16]

g) atunci când produsele pot fi achiziţionate în condiţii deosebit de avantajoase de la un operator economic care îşi lichidează definitiv afacerile, de la un administrator judiciar care administrează afacerile unui operator economic în stare de faliment sau lichidare, printr-un aranjament cu creditorii unui operator economic în stare de faliment sau lichidare ori printr-o altă procedură similară cu cele anterioare, reglementată prin lege;

h) atunci când este posibilă achiziţionarea de produse la un preţ considerabil mai scăzut decât preţurile practicate în mod normal pe piaţă, ca urmare a apariţiei unei ocazii deosebit de avantajoase, disponibile doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp;

i) atunci când, ca urmare a unui concurs de soluţii, contractul de servicii trebuie să fie atribuit, conform regulilor stabilite iniţial, concurentului câştigător sau unuia dintre concurenţii câştigători ai concursului respectiv, în acest din urmă caz autoritatea contractantă având obligaţia de a transmite invitaţie la negocieri tuturor concurenţilor câştigători;

j) atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care, datorită unor circumstanţe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii:[17]

–         atribuirea să fie făcută contractantului iniţial;

–         lucrările sau serviciile suplimentare/adiţionale nu pot fi, din punct de vedere tehnic şi economic, separate de contractul iniţial fără apariţia unor inconvenienţe majore pentru autoritatea contractantă sau, deşi separabile de contractul iniţial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia;

k) atunci când, ulterior atribuirii unui contract de lucrări, autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze noi lucrări care sunt similare lucrărilor achiziţionate prin atribuirea contractului iniţial şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

–         atribuirea se face contractantului iniţial, iar noile lucrări constau în repetarea unor lucrări similare celor prevăzute în contractul atribuit iniţial şi sunt conforme cu cerinţele prevăzute în caietul de sarcini elaborat cu ocazia atribuirii respectivului contract;

–         contractul de lucrări/servicii iniţial a fost atribuit prin procedura de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă sau negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;

–         valoarea estimată a contractului iniţial de lucrări/servicii s-a determinat prin luarea în considerare inclusiv a lucrărilor/serviciilor similare care pot fi achiziţionate ulterior;

–         în anunţul de participare la procedura aplicată pentru atribuirea contractului iniţial s-a precizat faptul că autoritatea contractantă are dreptul de a opta pentru achiziţionarea ulterioară de noi lucrări similare de la operatorul economic a cărui ofertă va fi declarată câştigătoare în cadrul procedurii respective.

Art. 253. – În cazul în care acest lucru este posibil şi în măsura în care nu se încalcă condiţiile prevăzute la art. 252 lit. i), j) şi k), autoritatea contractantă are obligaţia de a invita la negocieri un număr de operatori economici care să asigure o concurenţă reală.

Art. 254. – (1) Fără a aduce atingere acordurilor şi convenţiilor la care România este parte, în cazul în care două sau mai multe oferte sunt relativ echivalente din punct de vedere al punctajului obţinut în urma aplicării criteriilor de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a declara ca fiind câştigătoare o ofertă care conţine, în proporţie de mai mult de 50%, produse a căror origine – determinată conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 din 12 octombrie 1992, cu modificările ulterioare – este din state membre ale Uniunii Europene sau din ţări terţe cu care Comunitatea Europeană a încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale prin care se asigură un acces comparabil întreprinderilor din statele membre pe pieţele ţărilor respective, în detrimentul unei oferte care conţine, în proporţie de mai puţin de 50%, astfel de produse.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), prin oferte relativ echivalente se va înţelege acele oferte pentru care diferenţa dintre preţurile prevăzute în propunerile financiare nu depăşeşte 3%.


[1] Litera b) a fost modificată prin art. unic pct. 32 din Legea nr. 337/2006.

[2] Articolul 236 a fost modificat prin art. unic pct. 33 din Legea nr. 337/2006.

[3] Articolul 237 a fost modificat prin art. unic pct. 34 din Legea nr. 337/2006

[4] Alineatul (1) a fost modificat prin art. unic pct. 35 din Legea nr. 337/2006.

[5] Articolul 239 a fost modificat prin art. unic pct. 36 din Legea nr. 337/2006

[6] Articolul 241 a fost modificat prin art. I pct. 48 din O.U.G. nr. 94/2007.

[7] Alineatul (2) a fost introdus prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 143/2008.

[8] Articolul 245 a fost modificat prin art. I pct. 49 din O.U.G. nr. 94/2007.

[9] Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 50 din O.U.G. nr. 94/2007.

[10] litera c) a fost modificată prin art. I pct. 51 din O.U.G. nr. 94/2007.

[11] Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 52 din O.U.G. nr. 94/2007.

[12] Alineatul (5) a fost modificat prin art. I pct. 52 din O.U.G. nr. 94/2007.

[13] Alineatul (3) a fost introdus prin art. I pct. 53 din O.U.G. nr. 94/2007.

[14] Litera a) a fost modificată prin art. I pct. 52 din O.U.G. nr. 94/2007.

[15] Litera c) a fost modificată prin art. I pct. 52 din O.U.G. nr. 94/2007.

[16] Litera f) a fost modificată prin art. I pct. 52 din O.U.G. nr. 94/2007.

[17] Litera j) a fost modificată prin art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 143/2008.

Versiune consolidată neoficială realizată de www.achizitii-publice.eu