Pe site-ul ANRMAP a apărut şi Nota de funamentare a actului normativ (interesant este că a apărut după trecerea termenului de comentarii). Iată deci argumentarea ANRMAP:

1. Descrierea situaţiei actuale:

Realizarea unui sistem al achiziţiilor publice eficient şi credibil a reprezentat unul dintre elementele fundamentale ale procesului de integrare în Uniunea Europeană, cu impact asupra tuturor celorlalte arii de interes ale acquis-ului comunitar aferent „Pieţei interne”.

Actuala legislaţie în domeniul achiziţiilor publice a intrat în vigoare în luna iunie 2006 şi a avut ca obiectiv principal transpunerea noilor Directive UE în materie, asigurîndu-se astfel armonizarea deplină cu acquis-ul comunitar.

Din punct de vedere al modului în care autorităţile contractante pun în practică prevederile legale, se constată o serie de tendinţe care conduc, în unele cazuri, la întârzieri nejustificate în procesul de achiziţie, la orientarea tot mai pregnantă către aspectele birocratice în detrimentul asigurării cursivităţii şi finalităţii procedurii de atribuire, precum şi la restricţionări artificiale ale competiţiei.

Un argument elocvent în acest sens îl furnizează datele statistice, care arată că cel puţin 35% dintre procedurile de atribuire aplicate în anul 2007 au fost anulate. Acest procent este extrem de mare având în vedere că scopul final al aplicării procedurilor de atribuire este, de fapt, realizarea de proiecte în interesul comunităţii, precum şi asigurarea funcţionalităţii instituţiilor.

Programul anual al achiziţiilor publice reprezintă un instrument managerial util pentru orice autoritate contractantă. Faptul că apar anumite erori în utilizarea acestui instrument, nu poate reprezenta el însuşi un motiv de anulare a procedurii de atribuire. În practică, însă, sunt destul de frecvente situaţiile în care simple erori constatate în programul anual al achiziţiilor publice sunt apreciate ca fiind elemente ce alterează iremediabil procedura de atribuire, motiv pentru care unica măsură corectivă luată în considerare este anularea procedurii în cauză.

Identificarea surselor de finanţare înainte de iniţierea procedurii de atribuire creează probleme de interpretare, conducând adesea la întârzieri inutile în procesul de achiziţie. Aceste întârzieri sunt generate de unele confuzii care apar între conceptul de lansare a chemării la competiţie, pe de o parte, şi conceptul de angajament bugetar în accepţiunea legislaţiei privind finanţele publice, pe de altă parte.

Probleme de natură practică au creat şi situaţiile în care sunt prezentate oferte al căror preţ depăşeşte valoarea estimată a contractului de achiziţie publică. O serie de proceduri au fost anulate din acest motiv, deşi răspunsul pieţei la momentul respectiv era corect şi existau resurse bugetare care puteau fi disponibilizate. Pe de altă parte, nici situaţiile în care se pot produce anumite „înţelegeri” între ofertanţi nu pot fi ignorate.

Modul de constituire a comisiei de evaluare generează sincope în activitatea unor autorităţi contractante, în primul rând datorită aspectelor birocratice pe care le implică. Se creează un circuit al documentelor care diferă de circuitul firesc al celorlalte acte administrative, iar acest fapt produce adesea întârzieri anormale în aplicarea procedurii de atribuire.

Pe parcursul evaluării, principalele probleme au apărut în situaţiile în care se constată lipsa unui anumit document în forma în care a fost solicitat prin documentaţia de atribuire sau atunci când se constată existenţa unor vicii de formă a ofertei. Respingerea unor oferte pentru erori minore poate reprezenta atât o încălcare a principiului proporţionalităţii cât şi a principiului utilizării eficiente a fondurilor publice.

Modul de gestionare a situaţiilor în care un ofertant invocă susţinerea acordată de către un terţ trebuie detaliat, având în vedere dificultăţile de interpretare actuale dar şi riscul pe care şi-l pot asuma autorităţile contractante în  cazul acceptării unor angajamente de susţinere fără o acoperire reală. Trebuie avută, totodată, în vedere necesitatea de a evita restricţionarea competitiţiei prin descalificarea unor ofertanţi care beneficiază de angajamente ferme şi clare de susţinere din partea unor terţi.

În afara aspectelor principale deja menţionate, o parte dintre prevederile actuale ale HG 925/2006 necesită anumite nuanţări/completări astfel încât procesul de achiziţie să devină mai cursiv şi mai eficient.

şi 2. Schimbări preconizate:

Proiectul de hotărâre propus … vizează atât clarificarea unor aspecte care au ridicat, în mod constant, probleme în perioada anterioară cât şi eliminarea acelor bariere artificiale apărute în activitatea curentă a autorităţilor contractante.

Elaborarea programului anual al achiziţiilor publice rămâne în continuare un instrument de bună practică, dar se consideră necesară eliminarea impunerii unei obligaţii legale în acest sens având în vedere faptul că, pe de o parte, utilizarea acestuia nu influenţează derularea efectivă a unei proceduri de atribuire şi, pe de altă parte, problemele generate de cvasiasimilarea sa cu programul bugetar reprezintă uneori un dezavantaj mai mare decât avantajele anticipate iniţial.

O abordare similară este propusă şi în situaţia prevederilor referitoare la identificarea surselor de finanţare înainte de iniţierea procedurii de atribuire. În acest caz, se consideră că dispoziţiile referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidenţa legislaţiei privind finanţele publice sunt suficient de clare, iar introducerea unor prevederi suplimentare în cadrul legislaţiei privind achiziţiile publice are ca efect principal doar întârzierea iniţierii procedurilor de atribuire, fără a aduce plusvaloare reglementărilor privind angajarea cheltuielilor.

Pentru rezolvarea situaţiilor în care sunt prezentate oferte al căror preţ depăşeşte valoarea estimată a contractului de achiziţie publică, soluţia propusă acordă dreptul autorităţii contractante să accepte o astfel de abatere dacă dispune de fondurile necesare încheierii contractului, dar numai într-o limită de 20%.

Modul concret de organizare a procesului de evaluarea ofertelor este o atribuţie a autorităţii contractante. Importanţa compartimentului intern specializat în atribuirea contractelor de achiziţie publică devine mai pregnantă. Actele emise în cadrul procedurii de atribuire trebuie să aibă acelaşi regim ca oricare alt act administrativ al respectivei autorităţi. Regulile prevăzute în OUG 34/2006 privind evitarea conflictului de interese rămân neafectate.

Modul în care ofertanţii pot demonstra îndeplinirea unor cerinţe minime de calificare a fost simplificat. Într-o primă fază este suficientă o declaraţie pe proprie răspundere. Ulterior se pot solicita confirmări ale celor declarate cu alte documente justificative, dar, practic, numai câştigătorul va fi obligat să prezinte un dosar complet. Se urmăreşte în acest mod scăderea costurilor de participare la procedurile de atribuire, efectul implicit fiind acela de creştere a numărului de participanţi/procedură.

Susţinerea din partea unui terţ care poate fi invocată de ofertanţi va putea fi acceptată în condiţiile în care angajamentul prezentat asigură, din punct de vedere juridic, dreptul autorităţii contractante de a solicita, în mod legitim, îndeplinirea anumitor obligaţii de către persoana susţinătoare. În acest context se realizează şi o distincţie între resursele transferabile şi resursele care nu pot fi transferate dar care pot fi puse la dispoziţia ofertantului prin implicarea directă a susţinătorului.

Actul normativ propus spre avizare propune o abordare mai largă şi în privinţa garanţiilor de participare şi de bună execuţie. Se propune acceptarea ca garanţii nu numai a scrisorilor emise de bănci dar şi a garanţiilor pe care le pot emite societăţile de asigurare, acestea din urmă implicând, în anumite situaţii, costuri generale mai mici pentru operatorii economici.

O serie de prevederi urmăresc clarificarea unor situaţii încă nereglementate sau reglementate insuficient, cum ar fi aspecte referitoare la durata maximă a contractelor, elemente punctuale în derularea unor proceduri de atribuire, condiţii în care este permisă ajustarea preţului contractului.